Descriere detaliata: În vremurile actuale, deşi au coborât preţurile apartamentelor, nivelul tranzacţiilor se menţine în continuare scăzut. Banii cash nu se mai găsesc la fel de uşor ca acum câţiva ani, astfel că a reapărut metoda trocului şi pe piaţa imobiliară. Camelia şi George Săndulescu sunt doi dintre clienţii care au profitat de avantajele unui schimb de apartamente.
Camelia are 28 de ani şi, în ciuda vârstei sale, este pasionată de obiectele vechi şi de casele cu o poveste. Abonată la târgurile şi magazinele de antichităţi, are un hobby mai puţin răspândit: studiază anunţurile imobiliare, cu precădere ofertele la case care au „măcar 50 de ani".
Soţul ei, George, născut şi crescut în Militari, are o fire mult mai liniştită. Poate că din acest motiv i-a plăcut mereu cartierul Cotroceni. Având un apartament de două camere în zona Lujerului, locuieşte în acelaşi bloc în care a copilărit, vecin cu părinţii săi care stau la parter. Nu şi-a dorit niciodată să se mute, dar spunea că dacă o va face vreodată - se va muta în Cotroceni.
Un vis devenit realitate: un etaj dintr-o casă din 1936 în Cotroceni
Pe neaşteptate a venit momentul în care visurile amândurora au prins viaţă. Au găsit o locuinţă de vânzare, într-o casă din spatele bisericii Elefterie. Cum era şi construcţie veche şi cartierul Cotroceni, nu puteau rata ocazia de a vedea despre ce este vorba.
"Am găsit un anunţ pe internet - arătau două-trei imagini din interior şi o poză cu vedere de la geam, iar vecinul de alături se vedea că are în curte doi câini rasa doberman. Cu toate că preţul cerut era de 150.000 de euro şi era clar că nu e pentru noi, i-am zis lui George să mergem să o căutăm, să vedem şi noi cum arată" ne povesteşte Cami.
Nu ştiau adresa, dar cunoşteau bine zona. Aşa că s-au dus într-o seară la plimbare pe străduţele din Cotroceni şi au reperat o casă al cărei vecin avea în curte doi dobermani. Atmosfera era cam de film de groază - întuneric, lună plină, iederă pe casă, căţeii îi lătrau.
Hotărâţi să vadă cum arată imobilul şi pe lumină, s-au dus şi a doua zi dimineaţă.
"Stăteam pe trotuarul de vizavi şi ne uitam la casă. Era un om în curte care, normal, se uita la noi întrebându-se ce facem acolo. Eu îi ziceam lui George să se ducă să îl întrebe dacă asta e casa, el îmi spunea să mă duc eu. Până la urmă ne-am luat inima în dinţi şi am aflat că acela era chiar proprietarul, casa chiar era de vânzare, dar ne-a trimis la agentul imobiliar." Au contactat agentul şi au programat o vizionare, strict din curiozitate.
Păunul împăiat
Ajunşi la vizionare, au descoperit că apartamentul este spaţios, de 90 mp, şi împărţit în trei camere, decomandat. Cu ferestre mari şi balcon pe jumătate din lungime, este la etajul unu al unui imobil nerenovat, format din parter, etaj şi pod.
„Am plecat intrigaţi de la vizionarea apartamentului" îşi amintesc soţii Săndulescu. „Prima imagine pe care am văzut-o când am intrat, a fost a unui păun împăiat expus în toată splendoarea lui pe o măsuţă din hol. Pereţii erau crăpaţi, la colţuri se vedea mucegai, caloriferele erau scorojite, se simţea un miros stătut în toată casa. În baie erau toate obiectele degradate şi îngălbenite, iar în bucătărie am văzut câţiva gândaci."
Cu toate acestea, cei doi au văzut potenţialul acelei locuinţe şi s-au îndrăgostit de ea. Singura piedică în calea fericirii lor era preţul, cam mare pentru ei. Cu elanul tăiat, dădeau să plece, când agentul imobiliar a făcut, în treacăt, o precizare care le-a dat peste cap ideile:
„Proprietarii sunt oameni mai în vârstă, care au şi un băiat. Ei ar vrea să cumpere două apartamente cu banii aceştia, aşa că ar fi dispuşi să accepte şi un schimb, dar numai pentru două apartamente - unul de două şi unul de trei camere, în zona Lujerului, că sunt multe mijloace de transport în comun. De asemenea, vor dori şi o diferenţă de bani."
„Nu îmi venea să-mi cred urechilor! Am schimbat o privire cu Cami şi în momentul acela am ştiut că acolo va fi casa noastră" mărturiseşte cel care era atunci proprietarul unuia dintre cele două apartamente din Militari, exact în zona Lujerului. „Nu rămânea decât să mai vorbesc şi cu părinţii mei, cei care deţineau apartamentul de trei camere şi ne şi vedeam mutaţi".
Etapa negocierilor
Din fericire, familia Săndulescu senior a fost de acord cu planurile copiilor. Cu toate că stăteau de o viaţă în blocul din Militari, au preferat să lase zona, pentru a fi aproape de juniori.
Vânzătorii locuinţei din Cotroceni erau de acord cu schimbul: ei ofereau în plus şi podul, dar numai dacă primeau două apartamente în Militari şi 50.000 euro. Cumpărătorii aveau la dispoziţie cele două apartamente conform cerinţelor, dar nu şi suma cerută.
„Oricum nu consideram că merită atâţia bani ceea ce ofereau ei, în condiţiile de atunci. Nouă ne plăcea ce ne imaginam noi că va fi acolo, ne plăcea zona şi faptul că era o construcţie solidă, rezistentă. Ne displăcea faptul că apartamentul era atât de prost întreţinut, curtea la fel. Ştiam că va mai trebui să investim ceva în el. Iar în aceste condiţii, nu le puteam oferi încă 50.000 euro peste cele două apartamente" afirmă Camelia Săndulescu.
Aşa că au început negocierile, care s-au întins pe o perioadă de vreo două luni. George a fost cel care s-a ţinut tare şi, în final, au ajuns la un punct comun: schimbul de apartamente şi o diferenţă 10.000 euro, iar soţii Săndulescu urmau să plătească actele de la notar şi comisionul agentului.
„Bineînţeles că şi cu agentul am mai tras de preţ. Iniţial, avea pretenţia să îi dăm 5.000 euro, ceea ce mi se părea inacceptabil de mult. Proprietarul avea un contract de exclusivitate cu agentul. Până la urmă, comisionul a fost de 2.000 euro şi am rămas şi prieteni" împărtăşeşte George.
Au bătut palma şi urma ca în decembrie să fie semnate actele. Dar au citit prin ziare că de la începutul anului 2011 se va schimba grila notarilor, aşa că au mai aşteptat până în luna ianuarie. În urma schimbărilor grilei, au plătit mai puţin cu câteva mii de euro la notar. La semnarea actelor de vânzare-cumpărare au convenit ca mutarea să aibă loc până pe 20 aprilie.
Răbdarea de a renova în întregime
Între timp, proprietarii casei din Cotroceni au eliberat locuinţa, mutându-se în apartamentul de trei camere proaspăt achiziţionat „la cheie". Ambele generaţii ale familiei Săndulescu s-au restrâns în cel de două camere, în acelaşi bloc.
Au început prin a reface apartamentul de trei camere, iar la anul intenţionează să mansardeze podul şi să îl facă locuibil, probabil pentru părinţi. Vara aceasta vor să renoveze exteriorul imobilului, profitând că au nişte vecini tineri la parter, care abia aşteptau să se mute cineva cu care se vor înţelege mai bine în ceea ce priveşte cheltuielile comune.
„Am renovat absolut tot în casa din Cotroceni. Am schimbat instalaţia sanitară şi electrică, s-a turnat din nou şapă, am schimbat tâmplăria şi, evident, am zugrăvit. Nu am avut probleme, doar nişte mici aventuri cu ferestrele - a venit una mai mare şi am stat vreo două-trei săptămâni cu folie la geam, în mijlocul lui februarie. De asemenea, o uşă de la baie a fost măsurată, dar a venit cu vreo 3-4 cm mai mare. A doua oară când au adus-o, era cu deschidere invers decât voiam noi. A treia oară au nimerit-o; ca în basmele româneşti, numărul trei e cu noroc" priveşte înapoi acum Camelia.
Colecţionari de lucruri vechi, recondiţionate, noii proprietari au păstrat uşile originale şi caloriferele din fontă. Au scotocit prin pod şi au mai găsit un dulap „de pe vremea străbunicii", pe care l-au curăţat şi lăcuit, care şi-a găsit locul în bucătărie.
„Când ne-am apucat să curăţăm curtea, am strâns cam 20 de saci de lucruri vechi şi de mizerie. Probabil ne aşteaptă acelaşi lucru şi în pod. Dar printre gunoaie, mai găsim şi lucruri frumoase. Cu uşile eu am insistat foarte mult, deşi George s-a opus. Am cumpărat un foehn dintr-acela special, pistol cu aer cald cred că se numeşte. Cu el încălzeşti vopseaua şi cu şpaclul o râcâi. La final, au fost băiţuite şi acum suntem foarte mulţumiţi de rezultat" ne împărtăşeşte actuala proprietară.
„Ne-am încadrat la limită cu renovările, atât cu timpul, cât şi cu banii. Noroc că aveam ceva pus deoparte şi ne-au mai ajutat şi ai mei. Mobila este adunată de prin toate casele, dar astea le vom mai schimba când ne vom mai reveni pe plan financiar. Între timp, ne bucurăm de puţină linişte după tot acest maraton şi ne pregătim să sărbătorim primul Paşte aici. Anul acesta vom merge la Elefterie să luam lumină! " încheie George Săndulescu.
|